Claudiu Popa din mai în iunie copii cresc, și-n bătrânesc
se pregătesc de vară
a mai trecut un an
lăsând în spate-o primăvară
a nefirescului firesc
nu totul este o povară
cum nu orice semn este ceresc
e chef târziu, transpiri-ntr-o doară
în nebunescul tău junesc
și-am tot crezut că adulții știu
tot ce e bine și-i firesc
până-am crescut într-un târziu
și am văzut, doar ei greșesc
nu pot să spun că nu iubesc
o dulce simplă zi de vară
copii ce țipă și zâmbesc
lăsând în urma lor un rest
din vechea mea pruncie clară
cum poți să râzi și să te bucuri
când calde amintiri țâșnesc
ca unde ce se dau în lături
în nefirescul tău firesc
și-a fost exact cum e să fie
în linii mari de bucurie
cu vise, gânduri, feerie
a darului cel mai de preț: copilărie
si am crescut într-o pădure
cu fragi, și mure, și trifoi
miros de fân cosit și alte foi
al Alunișului zăvoi, pe drumuri pline de noroi
cu dealuri, râpe, multe văi
mi-au fost aproape zi de zi, ce poezie
dar m-am lungit și am plecat
ce porcărie
să lași în spate locul care te-a creat
o frenezie
și tot prin lume m-am plimbat
să-mi caut rostul
și tot acasă l-am găsit
ca prostul
și anii trec, printre betoane mă întrec
cu timpul
însă natura ce-mi era casă odinioară
acum o văd la săptămâni
și-i spun sec “la țară”
din mai în iunie copii cresc, și-n bătrânesc
se pregătesc de viață
a mai trecut un an
și e firesc
pe toți doar timpul ne învață