Claudiu Popa momentul ăla din zi când e liniște e noaptea
dar mai târziu
nu după miez
când mai vezi tineri amorezi
ce stau pe bănci ca titirezi
dau viață
eu spun de timpul ce înlemnește
când parcă deja se mijește
când câinii latră doar a lene
e spre devreme
vorbesc și ei
când motoriștii pe motor
la pas șoferii amatori
și din taxiuri călători
tânjesc a somn
miros de bere
și doar un urlet țipător
mai schimbă sunetul decor
dintr-un oraș delăsător
ce stă să cadă
sub praf de stele
armator amator
atunci nici telefoanele nu sună
sub clar de Lună
fără notificări și semne de cunună
călătorești lumina
și nicio grijă parcă n-are
în calea ei vreo delăsare
ca-n clarul nopții obosit
când carul iese negreșit
și nouri are
atunci cu nimeni nu vorbești
și-s foarte rare
clipe-n care
cel mai tu te regăsești
fărâmă de fondare
și jurnaliștii dorm și ei
că s-au trezit iar alții
facem cu schimbul dacă vrei
asta e tot, atât
o fac de generații
ce pentru tine-i schimbul trei
la fabrica de vise
la noi sunt semne
și idei
prin gânduri interzise
și totuși n-o s-o știi vreodată
nici cum a fost, nici ce-o să fie
ce pot să fac acum
se știe
e să-aștern prezentul pe hârtie
și timpul trece prin dovezi
unele gri, altele verzi
și totuși tu
încă te crezi
ce nebunie
și m-am întins în liniștea nopții
când doar sunetul roții
se aude pe asfaltul morții
și polițiști dorm și ei
dar încă au rămas vreo trei
și n-ațipesc
ori turtureii stau lachei
în vis cu gândul la femei
doar sforăieli de cimpanzei
și păsăricile zâmbesc
doar când văd chipul omenesc
dar în oglindă
momentul ăla din zi când e liniște e noaptea
dar mai devreme
când a trecut de mult de miez
când vezi doar oameni titirez
începe viață