Claudiu Popa Eu, și poate și mulți dintre voi, ne-am pierdut în ultimii ani profunzimea gândurilor. Este din ce în ce mai greu să ai idei profunde, gânduri care trezesc mai mult de o singură stare primară, o simplă emoție, fie ea negativă, atunci când ne gândim la politică sau război de exemplu, fie ea pozitivă, când vedem un mic lucru care ne aduce bucurie.
Dacă până acum ni se luau banii sau timpul prin tot felul de giumbușlucuri, acum ni se fură cel mai de preț lucru, atenția și gândurile. Privitul îndelung la ecrane, mai ales când imaginile se mișcă rapid sub ochii noștri, nu fac altceva decât să ne răpească modul nostru de a fi și de a gândi. Ni se tocesc sisteme de valori, ni se folosește personalitatea în moduri mai presus de modul nostru conștient de a vedea lucrurile și inteligența artificială a început deja să ne impună noi moduri de gândire și de a vedea viața.
AI-ul se hrănește cu profunzime?
Nu mai facem efortul de a ne pune intrebări nouă și a vedea cum răspundem la ele, doar punem întrebări agenților AI și îi lăsăm pe ei să ne spună cum să gândim. Când nu facem asta ne luăm informațiile din rețelele de socializare, mai ales din clipuri video de pe TikTok, Instagram și Facebook, fără a face măcar efortul de a citi texte și doar de a abosorbi clipuri video, adevărate sau nu, create fie cu scopul traficului și banilor, fie cu intenția de a manipula politic sau social.
Nu spun că acest lucru ar fi bun sau rău, cum nimic nu este bun sau rău, lucru pe care l-am scris încă de când am început Didismele, dar unul dintre efectele noului stil de a fi al oamenilor este că și-au pierdut profunzimea, nu mai pot gândi profund, nu mai pot lega lucruri singuri pentru a-și crea o părere sau o opinie proprie.
Presiunea socială a crescut enorm, oamenii s-au împărțit în tabere, nu mai fac diferența între ce este bine sau ce este rău, doar se hrănesc cu emoții și sentimente care nu sunt ale lor dar pe care și le impun ca fiind ale lor în această mare de cunoaștere și informație care ne precede și ne coboară pe o linie inferioară a cunoașterii de sine.
Astăzi, mai mult ca oricând, efortul de a fi, de a ne căuta și cunoaște scopul scade în importanță. Puțini sunt cei care mai știu ce vor și ce sunt, cei care caută în ei și în afară răspunsuri. Micile plăceri ne facă doar să tânjim la dopamină ieftină, luată din ecrane, aplicații și vicii. Spun acest lucru în cunoștință de cauză, fiind ani de zile sclavul acestor plăceri trecătoare care nu înalță ființa și nu dezvoltă în niciun fel condiția umană și plăcerea de a fi, dar acest subiect simt că trebuie dezbătut în alt articol mai complex.
Revenind la profunzime consider că ea se încadrează în acele concepte care ne extind sufletul, dar și mintea. Pentru a fi profund, pentru a înțelege viața și lucrurile ai nevoie de spațiu în tine și în gânduri, ai nevoie de pauze între momente în care să îți permiți să te extinzi și să te simți exact așa cum ești, nu cum te văd alții. Trebuie să renunți la măști, la ego, la tot ceea ce crezi că ești și simți pentru a face loc lucrurilor cu adevărat importante și relevante în viața ta.
În căutarea profunzimii te descoperi pe tine, afli cine ești, ce vrei și mai presus de toate ce îți trebuie și ai nevoie pentru tine și pentru lumea în care trăiești.
O doamnă îmbrăcată în roșu din cap până în picioare m-a citit ca pe o carte deschisă. Mi-a adus aminte că pot fi și profund și că uneori este bine să faci un pas în spate dacă simți că vine natural. Nu se știe niciodată ce găsești când te dai mai în spate și vezi totul mai de departe.
Până data viitoare te invit să găsești pe binerău.ro și alte idei și gânduri din buzunarul minții mele. Ce scriu este mai mult un jurnal, un spațiu unde îmi exersez mintea, trupul și sufletul care, dacă nu știați, sunt mai legate decât am crede. Pe curând!
