Claudiu Popa Într-o lume de păreri multe ai, puțin le cer
Dacă vrei să le aud nu te transforma în surd
Cine trece prin betoane nu poate să aibă toane
Dar când toată lumea doarme ar mai merge niște palme
Și în rest să nu mai zic tot mai merge câte-un pic
Iar nimic nu bănuia că se tot destăinuia
Ca tot ce mai lași în urmă să nu fie efect de turmă
Și tot ce mai lași în spate să mai fie doar o carte
Să citească toți mai cei care devin derbedei
Că se lupt ca niște zmei, nimic de zis și chiar e greu
Io n-aș fi în locul tău că mi-greu și cu al meu
Dar norocul ca să vie tre să fie bucurie
Și cu gânduri voie bună ca să meargă totul strună
Că cine mai doarme se mai și trezește
Și cine e prost, învață și gândește
Și cine le știe, le mai și bunghește
Dar puțini vor să zică ce au învățat, toți le țin acolo, la păstrat
Că acum e departe și doar n-or recunoaște
Că ce avem azi mâine ne și paște
Din când în când mai descrețim și ăste minți
De prin sudori, de prin părinți, ca tot ce spui să le și simți
Că nu suntem toți doar niște sfinți, sau mai știu eu, niște cuminți
Și mă cheamă Popa, de ai venit la spovedanie
Nu te pun să faci vreo mătanie, tre să te ierți pe tine și pe cei din jur
Eu știu c-aș vrea să nu înjur pe viața asta și pe mine
Prin valuri trec mereu și așa-i mai bine
Ce n-am știut, aș vrea să știu
Din când în când sunt și zurliu
Ce n-am văzut, aș vrea să văd că știu
Să nu te mint că asta-i sfânta meserie în tot ce fac
Să nu fiu mândru când eu doar mă descarc
Dar și încarc pe cel de lângă tine
Că prin ce-am trecut o știu doar eu cu mine
Și martor mi-este doar pământul, când singur am ales cuvântul