Claudiu Popa și aș putea să scriu 1.000 de cuvinte pentru care
și alte 1.000 de cuvinte pentru care nu
dar voi sunteți prostuți și mi se pare
că a mai mare prosteală ești tu.
și aș putea să dorm 1.000 de milenii n-dormitare
și poate chiar puțin mai mult
doar ca să văd planeta cum răsare
și pe voi uitați de mult.
dar m-aș trezi 1.000 de secunde din căscare
doar să mai stau o dată s-o ascult
că liniștea în ea chiar are
cel mai răsunet sunet înăscut
eu țip în gândul meu se pare
idei ce încă n-au născut
și-aștern în nemuriri de Soare
un rând întâi de Univers crescut
că tot sub bolta asta mare
miracolul a început
și chimic totul mi se pare
ceva ce încă n-a încăput.
că atât putem a înțelege oare
cu mintea asta de o avem acu’
și fire-ascunse încep să lege-n zare
ceva ce încă nu începu’
că e trecutul viitorului se pare
și aș putea să nu mă fi născut
murind deja în depărtarea
viitorului ce tocmai a trecut.
– Geoagiu-Băi, octombrie 2025 –