Claudiu Popa Nu scriu poezii, astea-s doar rime
Și le fac din simplul fapt că nu mă pot abține
Ceva în mine lucrează și mă obligă
Ca zi de zi, să fiu pe fază la fiecare frază
Nu am ajuns încă unde aș vreau să fiu, literar vorbind
Cuvânt după cuvânt îmi urmez cărarea
Care e calea dreaptă, nu știu,
Eu sunt stângaci, nici nu mă interesează
E drept, în prima fază binele de rău pare despărțit,
Dar spre sfârșit se unesc într-o strânsă încrengătură
Vorbiți de mere, șerpi și coaste scoase din cărți ce au devenit bestsell-uri
Care îți e țelul când pământul de sub picioare te va frige?
Care a fost mielul pe care l-ai dat ofrandă celui ce a promis că din păcate îți va șterge?
Mici picături de sânge se preling pe fața ta cea zâmbitoare
Putem face orice având în spate forțe imaginare
Poți să îi spui religie, pentru mine e doar o formă de manipulare
Au trecut 2.000 de ani și tot n-avem răspuns la mare întrebare.
Sătui de așteptat răspuns din ceruri, noi am trimis rachete
Am făcut pași mici pe Lună, dar tot împiedicați suntem pe Pământ
De propriile gânduri, idei sau sentimente.
Când oare o să facem legământ?
Să înțelegem că nu suntem la fel, dar provenim cu toții din aceeași oală
Când smoala din Infern o să o răcim, amestecând-o cu ideea Raiului
Căci singuri în Rai suntem, dacă acolo o să-ajungem,
Dumnezeu de mult a murit lăsând în spate a-sa creație
Și nu vorbesc de inspirație, nici măcar de preludiu,
Ăsta de doar un interludiu pentru ce va urma să vină
Regret de-acum că m-am născut mult prea târziu sau chiar devreme
În vremea asta nu îmi găsesc timpul, tind spre echilibru, dar nu vine
Justiția nu-i oarbă, e doar chioară
Impulsuri sexuale de nestăvilit,
Suntem doar animale speriate de lucruri pe care nu le înțelegem.
Ne creăm povești în propriile minți,
Fobiile le-am transformat în sfinți și fricile în violență,
În timp ce visele de copii mici le-am pasat celor din viitor cu pură indiferență.
Este un ciclu explicit și singurul câștigător din toate asta e natura.
Ea își urmează planul său malefic de supraviețuire,
Mână în mână cu timpul, un angrenaj perfect
Sculptată din reparat erori la nesfârșit,
Un vast program mecanizat într-un organic profan automatizat.
Dacă încă nu ți-ai dat seama, ești doar un robot din carne, os și piele
Sisteme de operare diferite, același procesor,
Având în ADN un singur scop, să lăsăm în urmă un predecesor
Sunt conștient că nu mă crezi pe cuvânt,
Dar asta sunt, într-un final tot atâtea litere găsești în alfabet
Descifrează-ți mintea cu ele, descoperă parola
Update la sistemul de operare, de asta ai nevoie
De bună voie lasă-te deschis.
Nu ai nevoie de minciuni în viața ta, cum n-ai nevoie nici de vis
Subconștinetul lucrează, un prim mister de nedescris
Un simplu punct, urmează altă frază,
Ca un prunc ce s-a născut, din moartea a lor săi părinți