Claudiu Popa uneori, trupul meu e doar o mașină de scris
fac ce fac și zic ce zic
taste care lovesc și impregnează
pixelii
pastă ce se perindă
pe hârtie
scriu urât, dar sufletul știe
nu fac poezie
astea sunt doar versuri
demersuri
mă repet.
dă-mi o rază, eu sunt doar un arc de cerc
și încerc, în lumea asta nebună
nu vreau să îi cânt în strună
dar așa sunt eu
copil cuminte ce a ajuns un derbedeu
luminat când a ajuns la limită
am furat curent și asta viața îmi irită
prea multă pirită
când m-am crezut de aur
privirea-mi tot rămâne de balaur
și mai fac și nazuri
mă înec în râuri
dar sar peste iazuri
câte franjuri, atâtea cuvinte
le știi pe toate
dar sufletul doar câteva emite
ne ducem cu gândul
unde ne dictează atenția
ne-am învățat lecția
dar am uitat motivul
ne cerem genitivul
dar cui i-am dat dativul?
acțiuni prezente le pierdem din atenție
ne ținem viitorul
și trecutul în detenție
nu mai e mult
și timpul trece
ce ai iubit cândva
acum e rece
ce iubești acum
e fierbinte și arde
salve din trecut
mă tot gândesc la cum am început
și unde sunt
viitorul vieții pe pământ
ce lași în urmă contează
uneori, trupul meu e doar o mașină de scris
fac doar ce mi-a fost prezis